Intru in odaia veche . In soba arde focul domol . Televizorul era deschis pe un canal la intamplare .
Pe scaunul subred de lemn sta batranul .
Buzele vinetii imi arata cate ierni aspre a indurat . Nasul carn si scorojit este incadrat exact in mijlocul fetei. Obrajii uscati de vantul naprasnic apuc spre imaginea unu mort . Ochii odinioara de un albastru hipnotizant , acum au capatat nuante albicioase si cenusii. Ploapele lasate lasa la vedere doar jumatate din singura pata de culoare a intregului chip . Sprancenele abea daca se mai vad . Le-a pierit conturul bine determinat. Pe fruntea incretita de atatea riduri imi parea ca se depaneaza amintiri .
Se ridica pentru a ne saluta , apoi se aseaza repede inapoi . E de inteles . Oasele batrane abea de-l mai pot sustine cateva momente . Iau loc pe patul ce scartaie cand imi las greutatea pe salteaua rigida .
Se uita la mine cu ochii pierduti de parca ar vrea sami spuna ceva , dar amintirile se pierd usor usor pe rand . Asa au trecut vreo doua ore spunand fiecare lucru care trebuia sa il zicem lui de doua ori , sau pana cand intelegea macar putin despre ce era vorba .
Oare a venit clipa in care trebuie sa-mi iau ramas bun de la el . Nu nu a venit .
lovely <33
RăspundețiȘtergere