Privire a inca unui an

   Intru in odaia veche . In soba arde focul domol . Televizorul era deschis pe un canal la intamplare . 
   Pe scaunul subred de lemn sta batranul . 
  Buzele vinetii imi arata cate ierni aspre a indurat . Nasul carn si scorojit este incadrat exact in mijlocul fetei. Obrajii uscati de vantul naprasnic apuc spre imaginea unu mort . Ochii odinioara de un albastru hipnotizant , acum au capatat nuante albicioase si cenusii. Ploapele lasate lasa la vedere doar jumatate din singura pata de culoare a intregului chip . Sprancenele abea daca se mai vad . Le-a pierit conturul bine determinat. Pe fruntea incretita de atatea riduri imi parea ca se depaneaza amintiri . 
  Se ridica pentru a ne saluta , apoi se aseaza repede inapoi . E de inteles . Oasele batrane abea de-l mai pot sustine cateva momente . Iau loc pe patul ce scartaie cand imi las greutatea pe salteaua rigida . 
  Se uita la mine cu ochii pierduti de parca ar vrea sami spuna ceva , dar amintirile se pierd usor usor pe rand . Asa au trecut vreo doua ore spunand fiecare lucru care trebuia sa il zicem lui de doua ori , sau pana cand intelegea macar putin despre ce era vorba . 
  Oare a venit clipa in care trebuie sa-mi iau ramas bun de la el . Nu nu a venit .  

Chiar daca este Craciun , Mie imi este dor de flori si de culoarea primaverii sau a verii.

    
   Clinchete de clopotei se aud in zare . Afara totu-i linistit . Zapada veche inca nu s-a topit . Pe stazi mai trec cateva grupuri de colindatori obositi si infrigurati ce abea asteapta sa ajunga acasa , sa-si gaseasca cadourile de la Mosu' sub bradut .  
    In casa e cald si bine . Mirosul de brad si prajiturele abea scoase din cuptor inunda toate incaperile apartamentului . Pe podea pungi de cadouri asteapta sa fie despachetate , asteapta zambetele noastre pline de caldura .Instalatie frumos iluminata arunca umbre sumbre , infricosatoare pe perete . Globuletele albastre si arginti sunt intr-o armonie perfecta . Colindele se aud pe fundal , sau poate sunt doar in capul meu .
   Acum doi-trei ani adoram Craciunul . Fie era din cauza ca-l asteptam pe "Mos Craciun" cu sufletul la gura , pentru ca imi doream ceva in special . Fie pentru faptul ca petreceam mai mult timp cu familia mea . Ori era doar mintea mea de copil mai imatur cu un an .Sau poate mersul la colindat isi zicea si el cuvantul .  Cei drept anul acesta nu prea am simtit Craciunul . Sa speram ca asta este doar din cauza ca afara nu mai ninge . 

  PS: Anul acesta am mai colectat un Mos Craciun .
  PSS: Dupa toate cele zise mi-am dat seama ca poate inca iubesc Craciunul . SI voi la fel . Sunt sigura (sau macar cadourile ?!)

                                                           Craciun fericit tuturor!! 
     

Tic-tac tic-tac .
Cadouri , colinde , impodobirea bradului , cadouri , familie , prieteni , ciocolata calda (yamyyyy) , beculete colorate , ornamente prin tot orasul , zambete non-salante , urari de bine . 
Ghiciti ce !? 
VINE CRACIUNUL
http://www.youtube.com/watch?v=IrbZS36pvRc&feature=related 
 Daca aveti rabdare sa va uitati ... Uitati-va. 

Doua cuvinte

În unele zile ne simţim mai bine , în altele nu suntem chiar în apele noastre .Poate stam cu prieteni pe care ni-i dorim , sau poate suntem mai aproape de dusmani decat credem , dar un lucru este sigur indiferent de momentul zilei sau de starea noastra MOMENTELE INSPIRATIEI sunt divine .